Stelele, pe lângă o sursă de energie şi de noi elemente, reprezintă şi un indicator al etapei de viaţă în care se află o galaxie sau cel puţin anumite regiuni ale uneia. Capacitatea de a produce stele a unei regiuni cosmice este influenţată de mai mulţi factori.
În mod evident, pentru apariţia unor noi stele este nevoie de nori de gaz şi de vecini „prietenoşi”, vorbim de găuri negre care să nu consume respectivii nori de gaze şi praf sau care să nu emită cantităţi mari de radiaţii care să supraîncălzească elementele din aceşti nori şi să împiedice interacţiunile gravitaţionale dintre acestea.
În anul 2010, astronomii de la NASA au identificat o astfel de regiune: nebuloasa Rosette, din constelaţia Unicornului, aflată la aproximativ 5.000 de ani-lumină. Observaţiile realizate asupra acestei nebuloase au relevat faptul că norii ei de gaz ascund o serie de protostele care vor ajunge să aibă peste zece mase solare, adică să fie de zece ori mai grele decât Pământul.
Astronomii au stabilit faptul că nebuloasa Rosette şi norii de gaz din jurul acesteia se întind pe aproximativ 130 de ani-lumină, iar masa acesteia se ridică la aproximativ 10.000 de mase solare. Observatorul cu raze X Chandra a dus la descoperirea a peste 2500 de stele tinere; dintre aceste stele: HD 46223 şi HD 46150 emit o serie de radiaţii ionizante care fac ca identificare acestei nebuloase şi norilor de gaz din jur să fie uşoară.
Citeşte şi:
Astronomii au oferit cea mai precisă măsurătoare a unei stele neutronice
Explozia unei stele oferă informaţii despre modul în care se formează stelele masive
O stea în formare continuă să crească în ciuda predicţiilor făcute de către cercetători